Austria – Romania – rusine!!!

Din pacate, am avut dovada miercuri seara cat de jos putem cobori pe scara rusinii, a lipsei de abnegatie, a nesimtirii si prostiei in ceea ce priveste fotbalul.

Sa pierzi cu o echipa a Austriei carpita la propriu, mi se parea imposibil inainte de meci. Si chiar dupa primele 15-20 minute. Era destul de clar ca baietii de peste 1.88 m imbracati in rosu nu prea stiu cu “varza”. Dar i-au ajutat baietii nostri.

Una peste alta, cred ca am suferit una dintre cele mai greu de digerat esec. Chiar mai greu decat acel 0-3 cu Lituania. Din cate stiu eu, mai mult de 1 umilinta crunta / mandat nu a avut niciun antrenor. Piti are deja 2 si nu se gandeste (cel putin asa a declarat) sa demisioneze. E drept, sunt multi bani la mijoc (vreo 600.000 EUR), dar baietii cu ochi albastri de la Federatie (Mircea Sansu, Lupescu) ar trebui sa isi asume in egala masura esecul. Sa plateasca acum pentru a castiga mai tarziu.

Asta deoarece nu cred ca isi vor da in masa demisia de la FRF, vorba aceea: cainele nu se da dus de la stana…

Cum ne batem singuri joc de noi

Dupa patania (n.m. infrangerea) cu Serbia, am inceput iar sa caut explicatii de ce nu ne putem impune in sporturile de echipa la nivel de echipa nationala atunci cand sortii/casele de pariuri/ghicitoarele ne dau  favoriti.

Concret, cei mai valorosi jucatori sarbi sunt in aparare (Vidici) si la mijloc (Stankovic), dar aceste 2 compartimente ale lor au fost destul de des depasite de evenimente. In atac nu prea au contat. Au dat un gol pe contraatac, dar cu destul de mult noroc. Urmatorul a fost opera lui Dorel, iar ultimul a fost marcat din offsaid la o bulibaseala maxima in careul nostru. In rest, nimic.

Noi insa eram cotati destul de bine in atac. Il avem pe Mutu care, orice s-ar spune despre el, e bun. Marica are sclipiri. Nu de geniu, ci doar sclipiri. Face din cand in cand meciuri bune. Din pacate, Max Nicu, tocmai nationalizat, este lasat in tribune, nici macar pe banca de rezerve. Si este titular la Hertha, liderul din Bundesliga. Cei care ii sunt concurenti pe post sunt Banel, Cocis sau Codrea cateodata cand Piturca il pune sa joace acolo unde stie, nu pe stanga. Parca vad ca in meciul de maine cu Austria intra titular Florentin Petre (Terek Groznii), iar saracul Nicu o sa inteleaga ca Piturca e mult prea orgolios si influentat de fratii Becali si nu da doi bani pe valoarea jucatorilor.

Totusi, am pierdut un meci in care eram favoriti. Pentru ca Piti se incapataneaza sa convoace in continuare niste jucatori expirati, pentru ca multi alearga in reluare, dar sunt mari vedete autohtone (Costea, unul dintre cei mai tari in declaratii, dar nu poate nici macar sa alerge), pentru unele faze sunt tratate cu multa indolenta si indiferenta, pentru ca nu stim sa atacam, pentru ca in ultimul timp ne dau cate 3 goluri acasa echipe de mana a doua din Europa.

Daca Piturca ramane, e foarte probabil sa se repete rezultatul cu Serbia. Daca pleaca si iar este adus un antrenor doar pe baza afinitatilor personale, adica Hagi, o sa vede ca se poate si mai rau si o sa il regretam pe Piturca (nu ar fi prima oara).

Poate ca e momentul sa incercam un antrenor strain, care nu e prieten cu Becali sa Lupescu, caruia nu ii este frica sa ii interzica lui Contra sa fumeze, care il va caza pe Mutu intr-o camera de hotel de nefumatori, care nu va accepta ca Chivu sa se antreneze normal la Inter, dar sa se dea lovit cand vine vorba de echipa nationala. Unul care sa schimbe din temelii organizarea la nivel de lot(uri) nationale.

Sunetul secret – s-a castigat!

O cutie cu cereale. Acesta era raspunsul corect pe care l-a dat cineva la Europa FM. Si a castigat 17.000 euro. Nu-i rau deloc.

Trebuie sa recunosc faptul ca omul e tare. Iar raspunsul se potriveste, chiar daca unele indicii par fortate.

Abia astept sunetul urmator. Desi devenise o obsesie ultimul, nu ma las.

Patania unui prieten

Episodul 3 – Divort

 

 

Am decis ca era cazul sa analizam situatia in profunzime asa ca, la o cafenea pe Smardan, incercam sa gasim o solutie sa il scoatem pe om din clan. Stateam 4 la o masa si fiecare veneam cu idei care mai de care mai bune. Evident, niciuna atat de viabila ca cea care il implica pe tac-su. Numai ca asta nu prea ii convenea lui. E de inteles cand stii ca taica-tu’ i-o trage de zor uneia, iar maica-ta il asteapta ca pe Dumnezeu acasa.

“avand in vedere ca tac-tu e ocupat in misiune sa iti faca un fratior, eu zic sa il intrebam pe varu’ daca are vreo idee”, spuse intr-un final apoteotic Misu. Vreau sa va spun ca asa eliberare nu am simtit de mult. Tuturor ni s-a luam o piatra de pe inima.

Cateva chestii despre varu’. Este, cum cred ca v-ati dat seama varul unui prieten. Are 30 de ani, nimeni nu stie cum il cheama in afara de rude. Noi il stim de varu’. Este un personaj desprin din cartile lui Karl May. Personaj pozitiv, care castiga intotdeauna si ia cele mai bune decizii.

Iti dai seama ce fel de om este dupa vreo juma’ de ora de stat de vorba cu el. Nu vorbeste mult, dar a trecut prin multe. Nu isi da cu parerea aiurea, dar daca il intrebi un lucru, stie cum sa il rezolvi. Te ajuta, chiar daca intra in rahat pentru tine. Si asta doar pentru ca a stat cu tine la o bere. Are si o vorba: “Imi place sau nu un om dupa o bere. Daca imi place, mai beau una, daca nu, imediat trec pe suc, mai stau putin si plec”. Cum cu noi toti a baut cateva lazi, aveam incredere ca il scoate pe iubaret din belea.

Imediat il convocam pe varu’ la discutie. Chiar daca era vreo 11 noaptea, a aparut in mai putin de 20 de minute (sta pe Mosilor). Noi i-am spus tarasenia, iar el izbucneste in ras. “Si vreti sa ma puneti cavaler de onoare?!”. Iubaretul radea, dar nu era rasul lui, noi insa am vazut fata varului cum se destinde, asa ca era de bine.

“Au mai patit niste prieteni de-ai mei de-astea”, continua varu’ “iar solutia e simpla. Norocul vostru e ca baietii astia cauta sa iasa din foame. Ar vinde-o si pe ma-sa, asa ca sa o marite pe sora-sa e chiar parfum. Du-te direct la ei si spune-le ca o iei, dar ca trebuie ca femeia sa aiba zestre. Si cere bani, nu obiecte, ca pe alea le fura. Ei, daca abia au dupa ce bea apa, o sa dea inapoi si scapi neprihanit”.

Sincer, eu aveam indoieli, dar am zis sa incercam si asta. Daca nu mergea, apelam la tac-su sa vine sa-i lege pe aia si sa terminam povestea.

A doua zi, la 10 dimineata, ne prezentam pe in spate la Hanul lui Manuc, la petit tiganca. Noi cu omul, ca singur a zis ca nu se duce.

Tiganii ne intampina cu drag (deh, urmau sa fie cumnati), daromul trece direct la subiect:

- Am venit sa punem la punct detaliile.

- Bravo cumnate! Ti-ai dat seama ca sora-mea e cea mai tare femeie. Hai sa facem repede nunta ca sa va bucurati si voi de viata, spune unul dintre frati.

- Facem, facem, numai ca vreau sa stiu ce zestre are fata.

- Ce vrei tu! Spune ce ai nevoie si facem rost! perne, lenjerii, fuste, gaini, porci, orice.

- Nu, eu vreau bani. Restul am si eu. Bani sa platim o luna de miere in Mexic, pe undeva.

Acum am vazut cum tiganii deveneau albi, palisera de parca ii lovise icterul instrantaneu:

- De unde manca-ti-as bani?!

- Pai nu sunteti o familie respectata, avuta etc. vreo 15.000 de euro ar fi OK.

- Cat?!?! Erau ciorile cu ochii cat cepele. Daca aveau 15.000 de euro cred ca se insurau ei. “Nu putem face nunta asa”

- Atunci s-o futeti voi pe sora-ta, futu-va in gura de cotetar. Mai vindeti seminte si flori pana cand adunati banii si apoi mai vorbim, a spus iubaretul, s-a ridicat de pe tamburetul pe care se “lafaia”, a iesit pe usa, trantind-o cu putere.

Noi stateam ca prostii, nu stiam ce sa facem, uimiti pana la culme de tupeul omului. Cum nu vroiam sa o luam noi de nevasta pe piranda, ne-am ridicat si am plecat. Cu coada ochiului am vazut fetele tiganilor. Cred ca nici daca murea ma-sa, nu ar fi fost atat de tristi. De parca aveau actiuni pe bursa sau la vreo banca americana.

Din fericire, totul s-a terminat bine. Omul nostru putea in sfarsit sa doarma linistit, nu il deranjase pe tac-su, iar din chestia asta a invatat un lucru: “Sa mor daca mai fac sex cu o tiganca. La ea acasa!”

Sunetul secret, cel mai secret

Deja concursul de la Europa FM atinge paroxismul Suma in joc a  a trecut de 15.000 de euro, iar sunetul sta in picioare de mai bine de o luna. Si nimeni nu l-a ghicit. Deja mi se pare o prostie sa ii mai dai atentie. Trebuie sa te concentrezi numai pe indicii. Si ai gasit! Numai batai de cap si nervi ca nimic din ce iti vine in minte nu e bine Seamana, dar nu rasare! Se potriveste cu 5 indicii, se contrazice cu 15 si, fortat, ar mai merge cu 13. Sau invers, sau nu, sau poate… Dar si daca dai lovitura, din prostie sau nu, tot e bine.

Iar daca stii raspunsul corect, poate mai astepti, sa se faca de o garsoniera (pret actual, nu umflat inainte de criza).

Patania unui prieten

Episodul 2 – Nunta

“Iubaretul” isi continua povestirea:

Ce plm? ce faceti ba aici? ma uit langa mine, asta era treaza, ma mangaia si zambea. “Noi suntem fratii ei, iar ea e mama”. Spectacol! Toti erau tigani. Iar fata mea era si ea neagra, dar in Twice parea mult mai alba. Deci, eu dezbracat, langa mine o tiganca in pat, langa pat 3 tigani (fratii ei) si ma-sa, o tiganca grasa si cu ceva grasime pe maini. “Acum daca ai dezvirginat-o pe sora-mea nu ai decat sa o iei de nevasta”, continua “africanu”. Asta virgina pe dracu, era profesionista. Bausem eu, dar imi aduceam aminte bine ce facusem. “Diseara venim la ai tai sa vorbim de nunta. Stim unde stai ca am vazut in buletin”. Deci imi facusera si controlul de rigoare la acte. Eu ce sa fac, nu spun nimic, ma imbrac, cobor pe scara spiralata, printre mucegai, igrasie si gunoaie si ma duc acasa, sperand ca astia au glumit. Ajung acasa pe la 12, maica-mea era ingrijorata, ma sunase pe mobil, dar eram prea prins cu gandurile mele de ginerica. Ii spun maica-mii ca am dormit la prieteni si o linistesc. Spre seara, in drum spre voi, ma intalnesc cu “cumnatii”. Cred ca m-au urmarit de acasa si pana aici. M-au intrebat daca le-am spus alor mei ca ma insor. Si sa ma gandesc cum facem ca ei ma mai cauta.

 

Noi stateam si radeam cu gura pana la urechi. Asta era amarat si posomorat. “Macar ai folosit prezervativul?”, intreb intr-o mica pauza de ras. “Da ma, chiar atat de dobitoc nu sunt. Intrebarea e cum scap de dobitocii astia”. “ba e clar, ai imbulinat-o. Astia vor sa o marite pe rapandula de sora pe care o au. probabil ca au avut-o la produs pe undeva, iar acum vor sa o marite sa isi scoata parleala pe de-a-ntregul. Vorbeste cu tac-tu sa le faca o vizita si sa-i potoleasca”

 

Tac-su este un mare smecher in Ministerul de Interne, la Jandarmi. Parca e colonel sau maior, dar oricum are o functie tare. Din pacate, dezavantajul este ca are o amanta de varsta cu fi-su, la vreo 26 de ani, cu care pleaca pe la munte/mare, anuntand ca este in delegatie sau misiune.

Va urma

Patania unui prieten

Episodul 1 – Sex

Pentru a ne aduce aminte de vremuri de demult (vreo doi ani) am decis intr-o vineri pe la sfarsitul anului trecut sa mergem in Twice. Nu mai fusesem deoarece ne placeau locurile aerisite, dar am vrut sa vedem daca s-au mai imbunatatit lucrurile.

Despre Twice se pot spune multe, dar un singur lucru este de necontesta pentru mine: dintotdeauna a fost o atmosfera numai buna pentru petreceri de pomina care se lasau cu cate o prietena noua. Fetele au fost mereu majoritare, veneau multe gagici singure care vroiau sa se combine. E unul din locurile cele mai bune (reale, nu virtuale) de agatat.

Noi, 4 handralai, 3 cu ”remorci” si personajul principal, sa-i spunem iubaretul.

Atmosfera, ca de obicei, extraordinara, muzica buna, aerisire din parti. Se fuma in draci, dar din cand in cand trebuia sa urci la etaj sa iei o gura de aer si sa-ti aerisesti ochii. Cred ca este este secretul: fumul dens si bautura => ochi tulburi => femei frumoase si interesate de tine.

Iubaretul era in forma: bere la inceput, whiskey cu cola dupa. Si nu un pahar, ci baga la greu. Dupa o iesire la suprafata (eram ca submarinul), ma intorc in adancuri unde vad cu bucurie in suflet cum iubaretul dansa cu o bunaciune de-ti picau ochii in decolteu si pe fund. Tate tari, puse in evidenta de o bluza care le lasa jumatate pe afara, blugi foarte mulati bagati in cizme pana la geunchi. Adaugati ceva aburi bahici si tocmai ma uitam la Daniela Crudu in varianta Twice.

Iubaretul se distra de minune, dupa vreo juma de ora se sarutau cu foc, schimbau fluide de mama focului, ii facea un control clinic dorsal nevoie mare, ce mai, tot tacamul.

Pe la vreo 3 dimineata, vine omul la noi, cu ochii sticlind de bucurie (ochii lui erau totusi curati desi nu iesise la “suprafata”) si ne spune: “Ba, am pus gheara pe asta, m-a invitat la ea, cica sta pe aproape. Ma duc la ea sa dau si eu sub coada. Asa noroc nu am avut de mult. Va pupa tata, ne vedem maine seara sa povestim”. Apoi se intoarce la 180 de grade, o aduna pe printesa de pe o treapta unde statea sa se odihneasca si pleaca.

 Iata cum ne descrie el 16 ore mai tarziu ce s-a intamplat in seara aceea.

 Sa innebunesc daca nu ma credea cel mai fericit om. Am plecat cu asta la ea. Zicea ca sta aproape si chiar statea. In spate la Hanul lui Manuc. Am zic ca o fi mai saraca de sta aici, in tiganie. Am mers la ea, am urcat pe niste scari in spirala la etaj unde avea camera sau apartament. Era un miros pe scara de mureau si sobolanii. Dar, deh am zis sa nu imi bat joc de noroc si sa nu fiu carcotas. Am intrat intr-o camera destul de bine aranjata, sau asa parea in momentul in care m-am uitat la telefon si s-a arpin lumina telefonului. Asta nu a aprins lumina. Mirosea nu foarte rau, dar de la parfumul meu si al asteia, era acceptabil. M-a luat dupa gat, am inceput sa ne sarutam, ne-am dezbracat si ne-am tras-o in cel mai frumos stil. Adica fata e campioana, m-a calarit si lins si pupat si m-a terminat destul de repede. Apoi am adormit.

A doua zi, cand deschid ochii, 4 perechi de ochi beliti erau atintiti asupra mea si si 4 guri zambeau pana la urechi.

 

Va urma

Nu-mi revin

Am fost cercetas si am mers pe munte de foarte multe ori. Mai merg si acum, dar mai rar. Pot spune ca stiu ce inseamna muntele si am un respect deosebit pentru cei care fac drumetii ca si mine. Mai mult, oricand i-as face bocancii cu spray impotriva umezelii unui alpinist profesionist. Totusi, in topul meu, peste toti sunt salvamontistii.

Insa de cateva zile, de cand am vazut ce s-a intamplat in Aconcagua, parca nu mai sunt om. Simt ca toata scara mea de valori a luat-o razna. Un alpinist ranit (iar la peste 6000 m ranile sunt altfel decat le putem percepe noi) incearca din rasputeri sa se miste pentru a arata salvatorilor ca, sprijinit, poate merge pana la o tabara. Are si muntele regulile lui, unele scrise si unele nescrise. Pentru profesionisti una dintre reguli e clara: esti salvat daca nu pui in pericol misiunea de salvara in sine. Iar Federico, pentru ca asa il chema, incerca sa dovedeasca un singur lucru: nu ii va incetini foarte mult pe salvatori daca acestia il cara.

Idolii mei s-au comportat jalnic. In cel mai rau caz in tarau cu franghiile, desi am vazut ca aveau la ei ceva materiale pentru a incropi o targa (se poate face si din franghii si izopren). Dar ei au ales sa il lase sa moara. Incet si greu. Mai mult ca sigur ca a murit prin insuficienta respiratorie. Mai bine il omorau ei rapid cu un piolet in inima.

Din pacate, am ramas fara repere…

Intamplari cu autobuzul

Mai precis cu autobuzul 311. Are traseu lung, deci poti intalni toate speciile posibile de oameni, animale de casa, plante sau, mai pe scurt, vietati.

Astazi pe la 17.00 s-a urcat unul la Mihai Viteazul la liceu in directia de mers spre Piata Iancului. Nici nu s-a urcat bine ca, dupa primul semafor (ala de la “fetite”, aka Matasari), incepe sa strige catre sofer “Da sefule drumu’ la usi sa cobor ca ma asteapta cineva aici imediat dupa intersectie”. Pentru cine nu stie, el mersese cam 70 m si ar fi ajuns mai repede pe jos, Pache fiind unul din drumurile pe care se sparge conducta de masini. Mai erau vreo 150 m pana in statie. Evident, soferul s-a facut ca ploua. Asta nu s-a lasat, ca doar era smecher (mai inchis la culoare, doua “lante” la gat, tupeu cat cuprinde si mai dadea si pe dinafara) “hai ba, nu fi bulangiu! Daschide usa”. Deja devenise personala chestia, asa ca soferul i-a zis ca mai are putin de asteptat pana in statie. Evident, smecherul o tinea pe-a lui, iar soferul pe-a lui.

In intersectie, chiar inainte de statie, soferul a oprit langa un Garcea care dirija circulatia. Si o facea bine, mai ales ca era destul de aglomerat si evita blocarea intersectiei. “Am un pasager mai violent aici. Injura, da cu pumnii in plexiglas”. “hai ba, nu ma lasi?! eu am de dirijat o intersectie. Bate-l tu, ca eu nu am timp de toti prostii”, raspunde capul de creta.

Smecherul cu un zambet pana la urechi urla: “sunt un smecher! nu se poate lua nimeni de mine. sa moara mama, nici politia nu m-atinge”. Soferul tacticos opreste in statie, deschide usa lui, se ridica de pe scaun si in timp ce coboara, deschide usa din fata unde era “africanul”, il prinde de guler (avea un tricou cu Gigolo 800 EURO) il da jos, ii da un sut in cur de a urlat ala cat putea si doua castane de i-a rearanjat freza geluita. “Futu-ti mortii ma-tii de tigan, acum nu ma mai omori, nu ma mai bati?!”. Smecherul insa urla de durere si ameninta ca vine cu fratii lui si cu familia si cu tribul si cu cainii, caii, copacii, tot tacamul.

Intre  timp am coborat mai multi pe usa din fata, dar nu a plecat nimeni de langa autobuz pentru a nu rata partida de K1 pe care, sincer, o doream mai lunga. Dar smecherul se vaita si se lungise pe jos, iar soferul isi adusese aminte ca fisa postului pe care il avea presupunea alte lucruri. Totul s-a terminat cand usa din fata s-a inchis si autobuzul a plecat. Ah, si smecherul care s-a ridicat de jos urland catre autobuz: “data viitoare, iti rup capul”. Evident, vorbea cu unul de clasa a 6-a din autobuz

Al dreaku concurs!

Nu mai suport! Concursul “sunetul secret” de la Europa FM ma enerveaza rau cu nervii. Deja raspunsurile date in direct incep sa se repete, unele indicii nu au nicio noima. Iar premiul creste. Eu spun ca sunt sanse sa ajunga la 15.000 euro sau p-aproape.

Iar sunetul ala ma urmareste peste tot. Si prevad ca raspunsul este destul de simplu. La naiba!